Cum proiectăm și asamblăm

Logimarkt oferă 2 posibilități, folosind sistemele Lean Manufacturing:

  1. Proiect complet: proiectăm și livrăm strucutura asambalată.
  2. Proiect parțial: proiectăm și livrăm componentele direct debitate, iar asamblarea este facută în compania dumneavoastră.

Pentru a avea un proiect de succes, planificarea până la cele mai mici detalii trebie sa fie primul pas.

Etapa cea mai importantă a planificării este faza de proiectare, deoarece aceasta ia în considerare:

  • Tipul aplicației
  • Funcționalitatea soluției
  • Implicații privind siguranța.

Mai jos sunt reprezentate cîteva idei de bază, care trebuiesc înțelese când are loc planificarea, proiectarea și asamblarea:

1

Aplicarea componentelor: Logimarkt oferă diverse soluții pentru o proiectare cu factori prestabiliți, cum ar fi includerea ușurinței de reglare, folosind designul cu tehnici de asamblare sau posibilitatea de adăugare, pentru proiectarea post-asamblare, asigurând îmbunătățirea continuă. Acesti factori fac obiectul cazului în care apare întrebarea în ce direcție va fi piesa de îmbinare a profilelor tubulare, pentru ca utilizatorul să aibe maximul de beneficii?

De exemplu, asamblarea unor țevi în 3 direcții poate fi efectuată folosind piesa de îmbinare (sau articulația) în direcții diferite, pentru a oferi beneficii pentru diferite aplicații.

2

Dimensiunea tuburilor à dimensiunile nominale sunt :

    1. Dimensiunea externă a țevii este de 28 mm
    2. Diametrul intern al piesei de îmbinare (articulației) este de 28 mm
    3. Diametrul extern al piesei de îmbinare (articulației) este de 33 mm
  • Lungimea țevii între 2 piese de îmbinare = dimensiunea externă – 100 mm
  • Majoritatea lungimilor de țeavă se termină cu o piesă de îmbinare de tip „Cap/Coadă”, și astfel, lungimea lor este calculată ca și centrul piesei de îmbinare minus 70 mm (2X35 mm)
  • Deși sistemul permite unele mici flexibilități pe lungimea țevii, acestea ar trebui menținute spre un minim (-3mm).
3

Înclinația ghidajelor cu role ideală este de 5-6%, în funcție de sarcina (cutiile mai grele se deplasează mai repede). Aceasta ar trebui ajustată, în funcție de aplicație.

4

Ergonomie:

Obținerea ergonomiei corecte pentru aplicația în cauză nu este o chestiune doar de comfort, ci și una de siguranță, eficiență și satisfacție a utilizatorului. Înălțimile de lucru, înălțimile de ridicare, aplecările și limitele de întindere, etc. sunt în general cunoscute de politicile interne de Sănătate și Siguranță ale companiilor.

Opțiuni ergonomice de ridicare, ce se pot monta pe rack:

  • Opriri finale standard
  • Secțiuni eșalonate, în partea din spate
  • Cutii înclinate înspre față

Opțiuni ergonomice pentru bancuri de lucru:

  • proiecție recomandată a blatului de lucru: 20mm lateral și la spate, 40mm în față
  • zona piciorului: se montează țeava transversală frontală, mai în spate cu 250 mm
  • 3 perechi de picioare sunt recomandate pentru lungimi mai mari de 1600mm
5

Opțiuni de proiectare: există de obicei mai multe alternative în modul în care o stație de lucru, cărucior sau rack poate fi construit. Acestea sunt câteva opțiuni:

6

Determinarea cerințelor

  • Funcționalitatea: stație de lucru, cărucior, rack gravitațional tip kanban, etc.
  • Dimeniuni: trebuie specificate care sunt acestea, interioare sau exterioare, pentru că de multe ori sunt confundate
  • Încărcătura: dimensiuni, greutate, dinamic sau static, forma și orice particularitate cum ar fi suprafață delicată, margini ascuțite, etc.
  • Alte caracteristici speciale: ESD, mobilitate,rezistență la substanțe chimice, etc.
7

Planificarea – primea schiță: O schiță făcută de echipa dumneavoastră este în prima fază foarte utilă, în ce privește deschiderile orizontale și lungimile verticale, în conformitate cu lungimile standard ale țevilor și ghidajelor cu role. Merită să menționăm Este demn de remarcat faptul că bunele practici de proiectare evită sarcinile cantilever în cazul în care este practic, deoarece acest lucru poate dezechilibra sau răsturna rack-ul.

8

Definirea sarcinilor/greutăților unitare necesare: următorul pas este luarea în considerare a volumului de încărcare care va fi aplicat, în primul rând greutatea pe nivel și apoi combinarea acestuia cu mai multe niveluri, pentru a defini o unitate completă de încărcare. Rafturi cu încărcături grele, care sunt mai mult de 1000 kg în sarcină unitară, sunt cel mai probabil prea mult și alte soluții alternative pot fi mai potrivite.

În cazul în care rack-ul are mai mult de două suporturi verticale, cele interioare vor trebui să efectueze de două ori mai multă sarcină, în comparație cu suporturile exterioare.

9
  • Raportul înălțime/lățime: pentru a asigura stabilitatea structurii, raportul înălțime/lățime nu trebuie să depășeascăt raporturile menționate mai jos, cu excepția cazului în care este o structură fixată permanent în podea. Rack-urile pe roți ar trebui să utilizeze, în anumite cazuri, un raport mai mic, deoarece acestea sunt mobile și poate lovi o obstrucție pe podea și se pot răsturna. Fiecare proiect are nevoie de analiză individuală.
  • Pentru rafturi fixate în podea: este recomandat un raport maxim de 1:5 între picioarele celei mai scurte dimensiuni de bază (A) și înălțimea raftului cel mai de sus (B) – a se vedea figura H.
  • Pentru rafturi cu roți: este recomandat un interval cuprins între 1:3 și un raport maxim de 1:5 între distanța osiei roții (A) și înălțimea raftului cel mai de sus (B) – a se vedea figura I.

Tabel de bază pentru ghidare (în funcție și de sarcină):

Tabel de bază pentru ghidare (în funcție și de sarcină)

11

Utilizarea diagonalelor: există un risc de răsucire și instabilitate dacă nu se utilizează bare diagonale; ca idee de bază, barele diagonale trebuie întotdeauna folosite la sarcini dinamice. Diagonalele trebuie să fie întotdeauna orientate în direcția fluxului (ghidajele cu role).

Versiuni posibile de asamblare:

Asamblarea cadrului de bază – recomandări:

  • toate țevile superioare trebuie să fie întotdeauna neîntrerupte, în lungime
  • toate țevile inferioare trebuie să fie separate la picioare
  • toate țevile portante pot fi montate direct spre podea, fără debitări (direct în roată/picior)

 

12

Lungimea ghidajelor cu role: cum se calculeză, de exemplu:

Lungimea ghidajelor cu role

S = A – 70mm, unde:
S – dimensiunea debitată a ghidajelor cu role
A – dimensiunea externă
SAU
S = I – 14mm, unde:
S – dimensiunea debitată a ghidajelor cu role
I – dimensiunea internă

 

Recomandări de asamblare:

  • Dacă o rolă este prea aproape de o tăietură a debitării, aceasta trebuie demontată înainte de tăiere, și reintrodusă, dacă este posibil
  • Foarte important: rola nu trebuie să iasă în afară, peste margine
  • Toate țevile trebuiesc montate direct spre podea, fără debitări (se termină direct în roată/picior)
  • Ghidajele cu role trebuiesc debitate în unghiurile corecte
  • Lungimea ghidajelor fără un suport vertical trebuie sa fie până la 1000mm
  • Distanța liberă dintre ghidajele laterale = dimensiunea containerului/cutiei + 10mm (5mm pe fiecare parte)
  • Rolele trebuie sa se roteasca pe marginile cutiei sau containerului
  • Daca un container/cutie are suprafața sau componente sensibile, sunt recomandate rolele din cauciuc
  • Înclinația are o valoare de referință de aprox. 6% (60mm din 1000mm), dar panta de înclinare depinde de:
    • Greutatea containerelor/cutiilor
    • Conditia, gradul de uzare a containerelor/cutiilor
    • Tipul de role de pe ghidaje
    • În cazul cutiilor din carton, este nevoie de o înclinație mai mare
    • În cazul containerelor/cutiilor mai ușoare, dacă cele care sunt poziționate pe role nu alunecă de la sine, înclinația ghidajelor cu role trebuie mărită
13

Asamblarea pieselor de îmbinare (articulațiilor):

Toate piesele de îmbinare trebuie montate strânse una de alta, astfel încât lateralele acestora să fie paralele, și potrivite corect. Este nevoie de o asigurare că țevile sunt complet introduse în piesa de îmbinare (articulație), înainte de a fi strânse. Pentru piesele de îmbinare (articulațiile) în care se termină o țeavă, ar trebui să existe o îmbinare de 30mm, care să înfășoare tubul.

 

Piesele de îmbinare au toleranța lor, așa că țevile trebuie să fie introduse complet în acestea, ca și în pozele de mai jos:

 

În primul rând, trebuie poziționate componentele piesei de îmbinare pe poziție, peste țeavă. Introduceți piulița “T” în adânciturile piesei de îmbinare, în partea cea mai puțin accesibilă, cu umărul piuliței în afara adânciturii, și “piciorușele” prinse în adâncitură, conform imaginii de mai jos.

Piulița “T” în adânciturile piesei de îmbinare

Umărul piuliței va îmbunătăți interfața dintre piuliță și șurub, permițând astfel țevii să cuprindă interiorul ansamblului piesei de îmbinare.

Inserturi și capace pentru capeți: inserțiile filetate și capacele pentru capeți sunt montate și fixate cu ajutorul unui ciocan, în capetele deschise ale țevilor.

Inserturi și capace pentru capeți

14

Glisoare pentru sertare: trebuie stabilită distanța de deschidere a fiecărui sertar în parte, și până unde este punctul de siguranță, astfel încât sa nu existe pericolul de răsturnare.

  • Luăm în considerare manipularea și capacitatea de încărcare pentru fiecare sertar
  • Fiecare glisier de sertar este clasificat în funcție de rata de sarcină ce o poate suporta, și trebuie acordată mare atenție în alegerea corectă a glisierului de sertar, pentru aplicația în cauză
  • Există 3 limite de sarcini, evaluate pentru o distanță de 0.5 m între sertare:
    • Sertare pentru sarcini ușoare, pentru încărcături de maxim 50 kg;
    • Sertare pentru sarcini medii, pentru încărcături de la 51 la 99 kg;
    • Sertare pentru sarcini grele, pentru încărcături de până la 100 kg.
  • Sertarele cu încărcăturile cele mai mari trebuiesc poziționate în partea de jos a structurii, iar cele mai ușoare în partea de sus.